In seara asta, in sfarsit nu a mai batut vantul.
In sfarsit m-am putut bucura de linistea noptii fara a mai auzi cantecul frunzelor si a crengilor, ci doar susurul bland al stelelor.
Mi s-a parut ca in seara aceasta nu e nici un anotimp afara... E liniste si cald. Pomii nu sunt infrunziti, dar nici goi, iar greierii au inceput sa cante. Luna se pastreaza in taina pentru mire, iar pasarile au adormit. In parcuri miroase a iarba proaspat taiata si florile se pleaca sfioase inaintea boltei invelite in negura sclipicioasa a stelelor.

...doar oamenii, cu mintea impanzita de ganduri rele, se strecoara indrazneti in colturi intunecoase si infaptuiesc fapte rusinoase, vrednice de a fi ocarate. Am inteles mai clar, in seara asta, de ce mintile intunecate nu savarsesc fapte negre la lumina felinarului din parc, ci cauta cea mai retrasa banca dintre boscheti- ei nu sunt fii ai zilei, ci fii ai noptii. Stia fratele Pavel la ce ne indeamna cu atata ardoare: "sa traim frumos, ca-n timpul zilei. Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului" (1 Tes.5:5).

Imi placea mai mult orasul cand era inghetat de gerul iernii. Pare-mi-se, era inghetat si pacatu, dar cum a dat soarele, au inceput sa se inmulteasca pacatele odata cu terasele aliniate pe centru. Fustele s-au scurtat si oamenii s-au ingustat. Acum casele sunt goale si terasele pline. Manelele se-aud la maxim si da aerului o nota ieftina...

Nu mai e mult si vine vara.
Imi doresc sa plec toata vacanta la munte, departe de galagia murdara a orasului si de poluarea cu pacatul a stratului de ozon. Ma retrag in tacere, aproape de cer si-aproape de El.
Spectacolul celest e mai interesant decat orice spectacol pamantesc...
Cu ochii inchisi la lume si cu inima deschisa spre El, visul meu pare mai real.
... cine stie cat va tacea vantul? Profit de liniste si adorm.