Catre mai marele cântaretilor – Un psalm al lui David
1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
9 dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu! ”
12 Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. 23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!
