vineri, 15 februarie 2013

"Cel neprihanit de sapte ori cade...si se ridica"






"Invata din greseli,
 intareste-te prin ele,
 foloseste-le pentru a-i binecuvanta pe altii,
mergi mai departe cu viata ta
 si nu te mai condamna singur!"

joi, 14 februarie 2013

Dragostea Adevarata


Reflectari cu miros de indragostire



     Plecând de la premisa că nu poţi face primăvară cu o floare, ziua îndrăgostiţilor ce va veni, nu aduce sigur mai multă iubire decât ieri.
S-a simţit nevoia la americani, iar la noi să luăm de la ei, de sărbătoare a unei zile a iubirii de sine sau de partener, după caz, pentru că cei care aşteaptă ziua îndrăgostiţilor pentru a-şi aduce aminte că iubesc şi ei, îi bănuiesc de superficialitate şi egoism.
            Pentru unii, 14 februarie nu există pe calendarul inimii din simplul motiv că au uitat să iubească. Pentru cei mai mulţi, 14 februarie e o zi a sărbătoririi iubirii la tinereţe, uneori superficială, de cele mai multe ori carnală, dragoste ce se termină a doua zi cu prunci nedoriţi şi cuvinte usturătoare transformate dintr-o dată în epitete pe care nu vreau sa le scriu aici.
          
            Citeam odată spusele cuiva, că în dragoste e mai frumos să iubeşti decât să fii iubit, pentru că este mai sigur. Dragostea adevarată nu ţine de ce primeşti ci de ceea ce dai. Hristos a dăruit până când Şi-a plecat capul pe cruce.
            Cred că dacă Dumnezeu voia să sărbătorim dragostea, în nici un caz ea nu purta numele lui Valentin ci pe-al Lui Hristos. Iubirea Lui pentru noi ne face să ne fie ruşine.
            Dragostea nu are nevoie de 14 februarie dacă în tot restul anului n-am arătat nimic. Iubirea de celălalt e constantă şi nu se trezeşte dintr-o dată, precum erau zmeii din poveştile nemuritoare. Cine simte pe 14 februarie iubire dintr-o dată, îl cred lovit, nu de săgeată ci de egoism idilic.
            Dacă celălalt îţi poate confirma că s-a simţit iubit de tine în zilele ce au trecut, atunci se justifică un cadou frumos, nu în numele lui Valentin sau a îndrăgostirii, ci în numele tău. Pentru că în numele tău îi va plăcea cel mai mult…
            Nu e interzis să iubeşti. E cel mai de preţ lucru pe care-l putem oferi. E groaznic însă să te prefaci că iubeşti…


                                                                                                                      Alexandru Fintoiu

miercuri, 13 februarie 2013

Psalmul 90



Limbile ceasului nu obosesc sa isi faca zilnic credincioasa slujba, iar timpul zboara tragand dupa el asa zisele noi evenimente terestre. Stia Moise ca zilele sunt fugarii vesnici ai fiecarei generatii si asa cum vin, tot asa de repede si pleaca.

Daca inainte reuseam sa realizam tot ce ne propuneam si apucam si sa facem activitati extra, astazi, daca am putea, am cumpara inca putintel timp ca sa reusim sa facem macar un sfert din ceea ce ne-am propus. Noaptea trece ca un vis, ziua ca o adiere si nu stim cand trec saptamanile pe langa noi.

Imi place intelepciunea lui Moise. El stia ca viata pe pamant e doar o frantura din intreaga vesnicie si o mie de ani nu se diferentiaza cu mult de o singura zi. Iar intreaga frantura e colorata cu truda, durere si stropi de fericire evaporati.
Gasim motive de bucurie daca alegem sa privim sanatos. Intreaga pribegie e presurata cu amagire, dar cel care lupta sa priveasca curcubeul multumirii, ramane cu inima fericita la sfarsitul zilei in ciuda norilor intunecati a necazurilor. De aia scrie doctorul Luca in capitolul 11:34 ca "daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau este plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, trupul tau este plin de intuneric." Conteaza perechea de ochi care priveste ansamblul sau detaliul.

Viata in sine este o alegere. Poti trai, dar sa fii mort de mult. Fiecare zi conteaza. Fiecare alegere alcatuieste intreaga ta zi. Intreaga ta zi are culoare in functie de alegerile tale, iar alegerile tale depind de ceea ce esti tu.


Ma minunez in ultimele zile cat de repede persevereaza implinirea planului maret a lui Dumnezeu si oamenii se pierd singuri in nebunia lor. Cei care sunt ai Lui, nu se tem, ci grabesc venirea Lui.

Traiti frumos, ca in timpul zilei si cautati inainte de toate Imparatia Lui. Toti sfarsim fie la stanga, fie la dreapta. In stanga vor fii nelegiuitii, in dreapta cei ce au cautat sa inmulteasca talantul.
Nu mai e mult si aripile zorilor ne vor face zborul spre destinatie.
Alegeti sa traiti intelept!

4 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

5 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba care încolţeşte iarăşi:

6 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

7 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.  
8 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

9 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.  
10 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.  
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine? 

12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

joi, 7 februarie 2013

Drumul spre Waterloo



Editorial Vladimir Pustan

        Spunea un laureat al premiului Nobel că fiecare om ajunge până la urmă la Waterloo-ul său.
        Probabil că se referea la un loc unde te înving alții sau împrejurările… Eu cred că fiecare dintre noi purtăm în interior Waterloo-ul.
        Eşti învins atunci când nu mai crezi, pentru că necredința te face slab în fața asprimii destinului. Ești ca Freddy Mercury după ce a fost diagnosticat cu HIV, în luptă cu gripa.
       Eşti învins atunci când nu mai speri. Dacă credinţa e în inimă, speranţa e în minte. Viaţa devine insuportabilă şi de aceea speranţa a fost singurul lucru bun în cutia Pandorei. Fără ea am fi o lume de sinucigaşi.
       Eşti învins atunci când nu mai visezi. Atunci când amintirile ţi-s mai mari decât visurile… Fără vis viaţa e o continuă înmormântare în care pâinea se transformă într-o colivă zilnică. Visul te eliberează de cotidian. Facturi, ziua de luni, spitalul, soacra, magazinul din colţ…
       Eşti învins atunci când nu mai râzi. O zi pierdută când n-ai râs sănătos. Sunt mulți ce-mi spun că nu pot râde. Le-am spus să încerce la început să râdă de ei înşişi. Apoi le va fi uşor să râdă de cei din campania electorală.
       Ești învins atunci când nu mai iubești… Când ai iubit și nu mai poţi iubi, când n-ai iubit niciodată, când te-ai iubit numai pe tine, când iubeşti măsurat, adică doar cât eşti iubit.
       Ești învins atunci când Waterloo ţi-a devenit un loc în care-ţi petreci vacanţele… Acolo e câmp de luptă, iar învinşii ies din istorie pe uşa din dos… Înfruntă-ţi  chiar şi posibilitatea înfrângerii. Poţi pierde ceva bătălii dar nu-i o tragedie câtă vreme n-ai pierdut războiul.







"Oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei"

( Fabrica de fericire )