"De ce multi dintre noi ne pierdem undeva intre ´a fost odata ca niciodata´ si ´fericiti pana la adanci batraneti´? De ce pare visul atat de greu de atins, disparandu-ne din cale pe masura ce il descoperim?"

(J.E.)

...un prim gand

Nu stiu de ce, nu stiu cand sau cum am ajuns eu sa scriu pe blog, dar, iata-ma. Desi gandurile imi sunt blocate si cuvintele parca stau gata sa fie scuipate afara, degetele tasteaza jucause fara a stii care va fi rezultatul final.

Afara e primavara. Zilele sunt la fel de diferite precum anotimpurile. Multi adora primavara pentru ca, spun ei, natura isi revine din mortaciunea iernii, si spera ca si sufletul lor isi va reveni dupa o amorteala rece. Dar nu stiu cati au, intr-adevar, biruinta acestei lupte.
Oricum, odata cu inmugurirea pomilor, in inimile multora inmuguresc noi vise si incercam sa le udam radacina, ca mai apoi, sa infloreasca. Deseori apar, insa, furtunile ce scutura fiecare gand, fiecare speranta si fiecare vis. Ceea ce am incercat sa construim in timp indelungat, deodata, pare spulberat. Ei bine, un lucru am invatat de cand m-am angajat in gradinaritul viselor: un adevarat visator nu se da batut de la orice ploicica. Adevaratele furtuni intaresc viziunea si scot din ea esenta statorniciei.

Acest blog e pentru adevaratii visatori cu viziuni sanatoase si vise indraznete. Orice visator e un luptator. Pe frontul acesta ne inarmam cu Credinta si ne antrenam cu Rabdarea pentru a obtine Biruinta. Si nu oricine ramane in picioare in lupta aceasta...Ci doar cel ce asculta cu atentie ordinele Fauritorului de vise si care e Comandantul plutonului- Dumnezeu.

Asadar, soldati, stati drepti si priviti in sus... Visul e pe cale sa se implineasca!