" Eu n-am fost singur pana nu mi-am dorit aceasta. Am citit prin cărți ca doar asa te poți cunoaște pe tine și pe oameni, stand departe de ei. Am suspectat ideile acestea de egoism pentru ca automat atunci când ramai singur devii automat centrul lumii.
Apoi, in singurătate nu mai poți fi de nici un folos altora, pentru ca nu i-am crezut pe călugări atunci cand spuneau ca mai de ajutor le esti oamenilor stand in pustie si rugându-te pentru ei. Rugăciunea fără o mana întinsa nu valorează nimic, spunea batranul Iosif. Ne sfatuia sa nu mai cerem răspunsul la rugăciune, ci sa fim noi răspunsul.
Totuși, in singurătate înveți ce-i rugăciunea și meditația, dar toate acestea iti spun mai apoi ca nu exista singurătate. Exista o singuratate buna, mereu ocupata cu ceva de făcut. Singurătatea in care iti incarci bateriile golite, in care iți pui ordine in gânduri.
Exista singurătatea cu Dumnezeu, pentru ca unul dintre părintii noștri spunea ca atunci când vorbești cu El trebuie sa taci din gura."
( "Trezeste-ma cand moartea-i la fereastra- Vladimir Pustan )
