Plecând de la premisa că nu poţi face primăvară cu o floare, ziua
îndrăgostiţilor ce va veni, nu aduce sigur mai multă iubire decât ieri.
S-a
simţit nevoia la americani, iar la noi să luăm de la ei, de sărbătoare a
unei zile a iubirii de sine sau de partener, după caz, pentru că cei
care aşteaptă ziua îndrăgostiţilor pentru a-şi aduce aminte că iubesc şi
ei, îi bănuiesc de superficialitate şi egoism.
Pentru unii, 14 februarie nu există pe calendarul inimii din simplul
motiv că au uitat să iubească. Pentru cei mai mulţi, 14 februarie e o zi
a sărbătoririi iubirii la tinereţe, uneori superficială, de cele mai
multe ori carnală, dragoste ce se termină a doua zi cu prunci nedoriţi
şi cuvinte usturătoare transformate dintr-o dată în epitete pe care nu
vreau sa le scriu aici.
Citeam odată spusele cuiva, că în dragoste e mai frumos să iubeşti
decât să fii iubit, pentru că este mai sigur. Dragostea adevarată nu
ţine de ce primeşti ci de ceea ce dai. Hristos a dăruit până când Şi-a
plecat capul pe cruce.
Cred că dacă Dumnezeu voia să sărbătorim dragostea, în nici un caz ea
nu purta numele lui Valentin ci pe-al Lui Hristos. Iubirea Lui pentru
noi ne face să ne fie ruşine.
Dragostea nu are nevoie de 14 februarie dacă în tot restul anului n-am
arătat nimic. Iubirea de celălalt e constantă şi nu se trezeşte dintr-o
dată, precum erau zmeii din poveştile nemuritoare. Cine simte pe 14
februarie iubire dintr-o dată, îl cred lovit, nu de săgeată ci de egoism
idilic.
Dacă celălalt îţi poate confirma că s-a simţit iubit de tine în zilele
ce au trecut, atunci se justifică un cadou frumos, nu în numele lui
Valentin sau a îndrăgostirii, ci în numele tău. Pentru că în numele tău
îi va plăcea cel mai mult…
Nu e interzis să iubeşti. E cel mai de preţ lucru pe care-l putem oferi. E groaznic însă să te prefaci că iubeşti…
Alexandru Fintoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu