Ferice de cei ce:

Cred, desi n-au vazut!

Fericirea nu depinde de context... ci de caracter.

Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce i-au ce e mai bun din viata,
            a celor ce dau ce e mai bun in ei,
            a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs, sau in cazuri cu adevarat nefericite mai are doi stropi amarati, de bine, in el.

Ferice de cei ce privesc paharul din perspectiva Cerului, adica de Sus, de unde pare vesnic plin si nu din lateral, de unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta.

Ferice de cei ce canta, chiar daca canta fals,
           de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii,
           de cei care cad, dar nu raman cazuti, ci apoi se ridica.

Ferice:
        de cei ce nu invata pentru note,
        de cei ce sufera zambind,
        de cei ce observa florile prafuite  ce cresc la coltul trotuarului,
        de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii,
        de cei ce descopera Cartea Vietii, Calea Vietii si pe Domnul Vietii,
        de cei ce fac cadouri,
        de cei carora le place compania propriei lor persoane,
        de cei ce mananca fara sa numere caloriile sau sa priveasca la ceas.

Ferice de cei ce nu uita
        ca viata aici jos e una singura,
        ca modul in care traiesti are consecinte,
        ca paharul trebuie privit de sus si ca acesta il umple Dumnezeu!
Istet e cel ce isi asigura temporaritatea, da FERICIT cu adevarat este cel ce isi asigura si Eternitatea.

Tu?

Daniel Cocar "Fabrica de fericire"