o deplina incredintare

 

E aproape sfarsit de luna.

Imi zboara clipele. Inaintez greoi. Strang lucruri ceresti prea putin. 

Cateodata, zaresc sclipiri si stiu pe unde sa o i-au. Deseori... apelez la credinta.

Sa ai o deplina incredintare ca El va lucra e o lupta. Si e oarecum rau sa o numesti o "lupta" pentru ca ea ar trebui sa fie ceva mult mai natural. Dar cum poate fi? Cum poate deveni credinta aceasta ceva natural?...

Nu poate de la sine. Inima mea trebuie sa stea alipita de a Tatalui... Sa ii simta pulsul, sa-i invete ritmul si sa ii asculte bataia. Daca ma obisnuiesc cu ritmul alert al lumii, clar ca ma pierd.

...DEPLINA INCREDINTARE...

E ca atunci cand esti in dreapta soferului, masina goneste cu viteza, iar tu... tu inchizi ochii fara a incerca sa privesti drumul. E un sentiment ciudat: sa nu vezi drumul, sa simti viteza, sa ai incredere in sofer si sa te lasi purtat in tumultul kilometrajului, indiferent de drumul lin, drept sau nu...

It's all about Faith!

Without faith, we are all dead!

Mai, 2013